Crezul (simbolul credinței)

  1. Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
  2. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
  3. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
  4. Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, și a pătimit și S-a îngropat.
  5. Și a înviat a treia zi după Scripturi.
  6. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
  7. Și iarăși va să vină, cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
  8. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
  9. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
  10. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
  11. Aștept învierea morților.
  12. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Crezul niceo-constantinopolitan (sau Crezul de la Niceea, Simbolul credinței sau pur și simplu Crezul) este acea formulare a credinței stabilită la Primul Sinod Ecumenic și la al doilea Sinod Ecumenic. Acesta a fost definit de Sfinții Părinți de la aceste două Sinoade Ecumenice (care au avut loc respectiv la Niceea și Constantinopol) pentru a combate diferitele erezii.

Crezul, așa cum este el acum, s-a format în două etape, iar cel utilizat în zilele noastre de Biserica Ortodoxă cuprinde revizuirile și adăugirile de la Sinodul I de la Constantinopol.

Conform unei tradiții din Biserica coptă, autorul Crezului de la Niceea a fost Sf. Atanasie al Alexandriei, a cărui teologie a fost esențială la Sinodul de la Niceea, deși el era doar diacon la vremea aceea.

Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Crezul

Tipărire